Nu sint de acord cu Andrei Plesu. Consideratii despre filozofia eu-lui propriu

    Am citit recent un articol dintr-un  numar mai vechi al ziarului "Adevarul" din 2010 -  in care Domnul Andrei Plesu isi prezenta  parerile despre "eul propriu ca obsesie". Si apare evidenta o desconsiderare totala din partea domniei sale a acestui tip de filozofie - filozofia eu-lui propriu. In fond, problematica filozofica a eu-lui este o reflectie la scara mica a filozofiei universalitatii , fiindca  orice persoana este un mic univers. Iar Andrei Plesu este un filozof si ar trebui sa patrunda intelesul laturii cognoscibile a valentelor intricate.

     Dar el este si un critic literar, iar analiza critica a acestui tip de filozofie l-a facut sa-si intituleze articolul - "eul propriu ca obsesie". Insa, dreptul la opinie trebuie respectat.

     Sa nu uitam ca literatura motivationala, ai carei cititori ii "declanseaza" marelui filozof  nemultumire (aceia care "si-au facut o obsesie din propriul eu") este  impregnata cu filozofie (filozofia eu-lui propriu), ceea ce se preteaza la o analiza pe text si daca textul nu place filozofului (care este si un apreciat critic literar), atunci filozofia este pierduta din vedere. Pacat!
    Din ce motiv aceasta postare? Deoarece dezvoltarea personala este axata pe eu-l propriu. Si nu sint de acord cu aprecierea "eul propriu ca obsesie".

  "Intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu o obsesie. Traiesc halucinati de ei insisi, de micile (si marile) lor ambitii, de imaginea lor, de ograda baroca a vanitatii lor." (...)
http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Eul_propriu_ca_obsesie_7_385831416.html